Ursuleţul meu de pluş
Nu mai este jucăuş!
Umblând după fragi şi mure
Colo sus, într-o pădure,
Şi-a pierdut în iarba mică
Ochişorii de mărgică.
M-a rugat să îl ajut,
Ne-ntrecută-s la cusut!
Acum are ochi mai vii,
Din doi nasturi sidefii!
"Răsar, Mă-nalţ, Cobor Şi-apoi dispar, Şi-apusul meu e totuşi răsărit... Sunt vagabondul zilei de-a pururi solitar - Portret unic şi veşnic, expus în infinit." - Ion Minulescu -
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu