Din oglindă mă privea un trup firavCu claviatura coastelor distinctă,Inima-apăsa pe clape gravŞi-ncerca să-apară în oglindă. N-am văzut-o niciodată, dar ştiam,
Ca-ntr-un joc de-a baba-oarba, că-i ascunsă
(Precum inima salcâmului din geam
Coşul pieptului de crengi o face frunză).
Mă-ntrebam de unde l-a-nvăţat şi dacă
E aievea cântu-i uniform,
Şi ca nu cumva în somn să tacă,
Mi-era frică seara să adorm.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu