la baile felix

Cu firea ei cea arzătoare
Sosit-a vara înapoi.
Toţi pomii sunt în sărbătoare,
În tei stă floare lângă floare...
E dulce vara pe la noi!

o lume frumoasa" elia david

Au fost odată nişte oameni foarte foarte harnici..
Ei umblau toată ziua de colo colo, să facă lumea şi mai frumoasă.
Mai măturau o străduţă, mai plantau un pomişor, mai îngrijeau de o floare care se aplecase prea tare şi nu putea să se mai ridice şi tot aşa...
Pe unde treceau aceşti oameni totul strălucea, aşa de harnici erau.

Numai că într-o zi s-a întâmplat că unul dintre ei s-a îmbolnăvit de tristeţe.
Toţi ceilalţi veneau lânga patul lui şi îl priveau.
Apoi dădeau puţin din cap şi începeau: unul îi aşeza cearceaful care atârna pe marginea patului, altul deschidea fereastra şi avea grijă ca perdeluţa să nu stea strâmb, unul scutura faţa de masă de firimituri, apoi o aşeza, bine întinsă la loc, altul îi spăla cana şi punea în ea apă proaspătă.
Ce mai, erau nişte oameni harnici, aşa cum fusese şi prietenul lor până să se îmbolnăvească.
De aceea nici nu prea ştiau cum să-l ajute.

Într-o zi, pentru că nu avea cu cine să-l lase acasă, unul dintre oameni harnici îşi luă copilul cu el şi se duseră la omul bolnav.
Acolo, tatăl copilulului îşi începu treaba: scutură o pătură, aerisi camera, şterse fereastra care nu mai fusese ştearsă de o zi întreagă, puse câteva flori într-o vază, aşeză CD-urile cu muzică la locul lor, până când nu mai ştiu ce să facă şi se întoarse cu faţa către omul bolnav de tristeţe, care acum râdea cu gura până la urechi.
Fiul său tocmai îi spunea o poveste.

Omului din pat îi plăcu aşa de tare, încât îl rugă să i-o mai spună odată.
Era o poveste pe care oamenii mari şi foarte obosiţi de hărnicie o citeau seara, la culcare, copiilor lor.
Şi în care se spunea că degeaba munceşti toată ziua să faci lumea frumoasă, dacă tu nu ai cu cine să râzi şi să te bucuri împreună de frumuseţea ei.

ursuletul

Ursuleţul meu de pluş
Nu mai este jucăuş!
Umblând după fragi şi mure
Colo sus, într-o pădure,
Şi-a pierdut în iarba mică
Ochişorii de mărgică.
M-a rugat să îl ajut,
Ne-ntrecută-s la cusut!
Acum are ochi mai vii,
Din doi nasturi sidefii!

copilarie' ana blandiana

Din oglindă mă privea un trup firavCu claviatura coastelor distinctă,Inima-apăsa pe clape gravŞi-ncerca să-apară în oglindă.

N-am văzut-o niciodată, dar ştiam,
Ca-ntr-un joc de-a baba-oarba, că-i ascunsă
(Precum inima salcâmului din geam
Coşul pieptului de crengi o face frunză).

Mă-ntrebam de unde l-a-nvăţat şi dacă
E aievea cântu-i uniform,
Şi ca nu cumva în somn să tacă,
Mi-era frică seara să adorm.

cu tatoiu"

tortul la un anisor

natalia de ziua ei

La mullti ani!
Astazi, fiind o zi frumoasa
Si stiind ca-i ziua ta,
In parfumul diminetii
Tin a te felicita.
Astazi, ziua fericirii
Pentru tine a sosit;
Iti doresc in a ta viata
Numai drumul aurit,
Flori frumoase, fericire
Sa rasara-n calea ta,
Iar acum, te rog, primeste
LA MULTI ANI din partea mea.

viata la tara in mai 2009

Luna mare şi rotundă
A ieşit pe cer de mult,
Noaptea peste sat coboară,
O poveste eu ascult.
Şi bunicul, şi bunica,
Îmi vorbesc încetişor.
Basme lungi, cu Feţi şi Zâne,
Se deşiră din fuior.
Jarul coace o gutuie,
În poveste sunt trei iezi,
Şi vacanţa mea cea dragă
Se cufundă în zăpezi!

Cum să fac eu astă seară,
Cu o vorbă dintr-un joc,
Să rămân copil, la buna,
Timpul să-l opresc în loc?

la soare

la baitza seara

pufuletzi

cu soricelu" de la Iulia

„Dragi mi-erau tata şi mama, fraţii şi surorile şi băieţii satului, tovarăşii mei de copilărie, cu cari, iarna, în zilele geroase, mă desfătam pe gheaţă şi la săniuş, iar vara în zile frumoase de sărbători, cântând şi chiuind, cutreieram dumbrăvile şi luncile umbroase, ţarinele cu holdele, câmpul cu florile şi mândrele dealuri, de după care îmi zâmbeau zorile, în zburdalnica vârstă a tinereţii! Asemenea, dragi mi-erau şezătorile, clăcile, horile şi toate petrecerile din sat, la care luam parte cu cea mai mare însufleţire.”
"Şi, Doamne, frumos era pe atunci, căci şi părinţii, şi fraţii şi surorile îmi erau sănătoşi, şi casa ne era îndestulată, şi copiii şi copilele megieşilor erau de-a pururea în petrecere cu noi şi toate îmi mergeau după plac, fără leac de supărare, de parcă toată lumea era a mea!"

“Asa eram eu la varsta cea fericita si asa cred ca au fost toti copiii de cand lumea asta si pamantul”.

Ion Creanga

la joaca cu mara

Cine-i?... Ce-i?... Ce-a fost pe-aici?...
Ciripesc cu glasuri mici
Cinteze si pitulici.

Doar un pui de pitigoi,
Intr-un varf de fag pitic,
Sta cu penele vulvoi
Si facand pe suparatul:
Ce sa fie? Nu-i nimic.
A trecut Acceleratul...

Dă Călin pe madrigale, Boc e meşter la trombon, Dan şi Bela la ţambale, Iar Băsescu la... pardon!